IDEI NOI SI PROIECTE CONCRETE PENTRU ROMANIA PERFORMANTA

RBL Q&A despre Pilonul II de pensii și despre riscurile de dezechilibru macro pe termen mediu/lung


RBL Q&A despre Pilonul II de pensii și despre riscurile de dezechilibru macro pe termen mediu/lung

Interviu cu DRAGOȘ NEACȘU

  • CEO al Erste Asset Management
  • membru în Consiliul Director al Romanian Business Leaders

____________________________________________________

  • Guvernul urmează să ia săptămâna aceasta decizii pe seama banilor acumulați în conturile de pensii – timp de 10 ani – de 7 milioane de cetățeni. Acest principiu de lucru – potrivit căruia Executivul poate lua, fără consultări, orice decizii privind banii cetățenilor – e inadecvat și păgubos pentru România lui 2017; vorbim, aici, de politici publice pe termen lung, nu de taxe punctuale, pe care orice putere are dreptul să le crească ori să le diminueze conform cu propriile programe electorale;
  • Actualul sistem de pensii este singura reformă structurală din România care a rezistat timp de un deceniu tuturor alternanțelor la putere;
  • De ce e important să păstrăm echilibrul: pentru că, în caz de criză financiară externă, fondurile locale de pensii – care nu existau acum 10 ani, când s-a declanșat criza din 2008 – pot juca rolul de scut autohton în fața turbulențelor financiare gloale; a slăbi, acum, fondurile de pensii, înseamnă a vulnerabiliza capacitatea economiei de a se apăra în situații-limită;
  • Reality-check: în acest moment, plătim 1/3 din pensii, lunar, din împrumuturi. În loc să ne împrumutăm pentru construcții și pentru viitor – pentru autostrăzi, educație ori sănătate – ne împrumutăm, lună de lună, pentru a ne plăti obligațiile curente.

________________________________________________________________________________

În ce constau, concret, schimbările propuse de guvernul Tudose la sistemul actual de pensii?

Guvernul Tudose se pregătește să ia în discuție în regim de urgență modificarea legii 411/2014, cea prin care au apărut fondurile de pensii obligatorii administrate privat – așa numitul Pilon II. În esență, în absența unui document care să conțină formulările concrete ale modificărilor avute în vedere, avem o singură sursă de informații: declarațiile făcute în presă, în ultimele săptămâni, de liderii PSD. Ar exista, potrivit acestora, trei variante alternative la actualul sistem:

  1. Reducerea sau anularea comisionului pe care adminstratorii fondurilor de pensii private îl percep din contribuțiile lunare ale celor 7 milioane de salariați care participă la Pilonul II de pensii, fără vreo modificare a cuantumului contribuțiilor (care în prezent este de 5,1% din venitul brut al salariatului);
  2. Reducerea nivelului contribuției lunare la Pilonul II, cu majorarea corespunzătoare a cotei de contribuție la Pilonul I;
  3. Introducerea opțiunii salariatului de majorare a contribuției la Pilonul I.

 

Care sunt motivele pentru care guvernul vrea să introducă aceste modificări?

Pe fond, motivația cronică provine din faptul că, ulterior crizei, bugetul asigurărilor sociale de stat, din care sunt plătite pensiile ce aparțin sistemului public de pensii (Pilonul I), a intrat în deficit. Practic, numai două treimi din pensii sunt plătite azi din contribuțiile persoanelor active – iar treimea lipsă e compensată prin transferuri periodice de la bugetul de stat. Adică prin împrumuturi de la buget, care din acest motiv nu mai are resurse pentru investiții publice (infrastructură, sănătate, educație). Iar atunci când încasările la buget sunt mai slabe decât planificarea bugetară, Guvernul iese pe piețele de capital, locală și externă, și se împrumută pentru a acoperi acest gol de finanțare. Cu alte cuvinte, nu ne împrumutăm pentru a face autostrăzi – să legăm provinciile istorice și să modernizăm procesele de educație și serviciile medicale. Acoperim în schimb, din împrumuturi, obligații curente de plată – plata pensiilor, de exemplu.

 

Ce înseamnă aceste modificări din punct de vedere micro, pentru pensia fiecărui cetățean?

Schimbările vor afecta imediat și pe termen lung cei 7 milioane de români care sunt, în prezent, participanți la Pilonul II de pensii. Dacă nivelul contribuției este redus, fie și temporar, fiecare participant pierde nu numai banii ce nu mai ajung în contul său personal de pensie (sistemul de pensii private), ci și efectul de multiplicare al acestora, prin investițiile făcute în numele lor de administratori profesioniști. Randamentul mediu obținut la nivelul întregului sistem, de la intrarea primelor contribuții lunare în conturi, în mai 2008, și până la finele anului 2015 – un remarcabil 5,37% – îl situează pe locul 1 în topul randamentelor obținute de sistemele de pensii private la nivelul Uniunii Europene, potrivit studiului organizației Better Finance din 2016 “Pension Savings – The Real Return”. Ce înseamnă un nivel de 5% al randamentului mediu anual al unei investiții pe termen lung? Valoarea contului individual se dublează într-un interval de 15 ani, dacă valoarea contribuției lunare rămâne constantă.

 

Ce înseamnă aceste schimbări din punct de vedere macro, al stabilității economice a țării? Care este impactul la nivel de sistem financiar național?

La venirea crizei, fondurile de pensii private erau încă în stadiul de proiect și nu au putut juca rolul benefic pe care îl au, în situații limită, astfel de investitori instituționali locali. Numeroși investitori instituționali străini s-au grăbit atunci – în criză – să vândă la orice preț obligațiunile suverane ale României, întrucât se așteptau la o prăbușire a economiei. Ar fi fost foarte bine să fi fost funcționale, atunci, fondurile de pensii de azi, întrucât ar fi putut cumpăra obligațiunile vândute cu discounturi de peste 20% de străinii panicați. Și ar fi stabilizat mai rapid și mai eficient prețul acestora în piață, aducând câștiguri de capital milioanelor de români contributori. Astăzi, o parte semnificativă din deficitul bugetar se finanțează prin titlurile de stat cumpărate de fondurile de pensii. Alături de ceilalți investitori instituționali majori locali (fondurile mutuale), Pilonul II asigură echilibrul necesar între finanțatorii externi și cei locali ai deficitului bugetar, în vremuri normale – și, cu atât mai mult, pe timp de criză. În acest moment, „instituționalii” locali dețin o cotă-parte din datoria publică finanțată prin obligațiuni suverane comparabilă cu cea a finanțatorilor externi (circa 18%). Și e bine așa.

 

Sunt aceste modificări ale sistemului de pensii incluse în programul de guvernare anunțat la învestitura guvernului Tudose?

Nu, în niciunul dintre cele două programe de guvernare ale PSD. Și nici în programul electoral câștigător în cele mai recente alegeri. Modificările unilaterale aduse unei politici publice sunt însă de neignorat – măresc gradul de impredictibilitate asociat politicilor economice din România.

 

Există un document care să detalieze modificările propuse ale sistemului de pensii? S-a consultat guvernul cu partenerii sociali?

Nu, avem doar declarații publice ale liderilor PSD. De aici, reacția unanimă a tuturor stakeholderilor (APAPR, CFA România, RBL etc.) de sancționare a demersului PSD prin care se pune în discuție o politică publică – cea a finanțării vârstei de pensionare – printr-un sistem bazat pe trei piloni (unul public și două administrate privat), în funcțiune de aproape un deceniu. Atenția Guvernului ar trebui să se îndrepte, după opinia noastră, asupra obligațiilor asumate prin Programul de Convergență 2015-2018, trimis Comisiei Europene – și anume pe asigurarea dată că valoarea contribuției va ajunge în această perioadă la nivelul de 6% din venitul brut, restant din mai 2016, conform prevederilor legii 411/2014 (Guvernarea PSD – Adrian Năstase).

 

Există vreun precedent, în istoria României post-’89, în care statul român să ia – fără angajament de returnare – din banii care aparțin, de fapt și de drept, cetățenilor ei?

Nu există, cu siguranță, un astfel de precedent. Dacă acest precedent va fi creat – în dauna sistemului de pensii private, singura reformă structurală care a rezistat timp de un deceniu tuturor alternanțelor la putere – atunci ideea de predictibilitate a politicilor economice românești va suferi o lovitură catastrofală. Una cu efecte nefericite pe termen lung.

 

Ce propune mediul de afaceri – și RBL, în special – Executivului?

RBL propune ca modificările anunțate să fie puse “on hold”, iar Guvernul să vină, responsabil, cu studii de impact, cu propuneri scrise – și-apoi să se consulte un pic cu partenerii sociali, înainte să acționeze. Credem că este important ca guvernanții să nu se grăbească la cârpeli pentru urgențe pe termen scurt, punând în pericol un “sistem imunitar” construit cu greu în ultimii 10 ani. Riscul este ca țara să fie dată cu roțile-n sus. RBL e gata să ofere puncte de vedere, asistență, know how și propuneri pentru soluții care să nu vulnerabilizeze România. Suntem aici, la un telefon distanță.


Află ce se întâmplă în comunitate

Abonează-te la newsletter