Iohana-Georgia Ștefănescu
Abstract
Prezentul articol analizează dezechilibrul dintre consum și investiții în economia României, evidențiind faptul că o creștere economică susținută predominant de cererea internă nu conduce automat la transformare structurală. Pornind de la evoluția activelor companiilor, materialul arată că activele circulante au crescut mai rapid decât activele fixe, semnalând o economie mai orientată spre consum decât spre modernizare productivă. Sunt discutate cauzele acestui model, de la incertitudinea fiscală și legislativă până la accesul la finanțare și infrastructura insuficientă, precum și consecințele asupra competitivității, productivității și rezilienței economice. În final, articolul subliniază necesitatea reorientării resurselor către investiții în tehnologie, infrastructură, inovare și capital uman, pentru a susține o dezvoltare durabilă pe termen lung.
Key words: consum; inovare; competitivitate; investiții productive.
1. Introducere
Creșterea economică nu este întotdeauna un indicator relevant pentru starea economică a unei țări. O economie poate avansa, poate înregistra venituri mai mari și un consum mai alert, fără însă ca toate acestea să se traducă neapărat într-o consolidare a bazei sale productive. De aceea, nu este suficient să analizăm cât a crescut economia, ci trebuie să înțelegem și ce anume a susținut această creștere. Studiul lui Iancu Guda (2025), „Radiografia antreprenoriatului românesc”, subliniază faptul că economia României este în principal orientată spre consum, nu spre investiții, ceea ce înseamnă că în ciuda faptului că economia se mișcă, aceasta nu se și transformă.
Un indiciu important cu privire la transformarea economiei ne este oferit de structura activelor companiilor. Pe de-o parte, activele circulante, reprezentate de stocuri, creanțe, numerar, sunt cele care susțin activitatea curentă, comerțul și fluxurile financiare de zi cu zi. Acestea ne arată că economia se mișcă. Pe de altă parte, activele fixe, însemnând fabrici, utilaje, infrastructură, tehnologie, echipamente, ne arată dacă economia se transformă, dacă investește în capacități productive, în eficiență și în competitivitate pe termen lung. Atunci când activele circulante cresc mai repede decât activele fixe, înseamnă că economia este stimulată mai degrabă de consum, distribuție și tranzacții rapide decât de investiții structurale. În perioada 2010-2024, activele fixe raportate de companiile active în România au crescut de 2,2 ori, de la 644 mld. RON în 2010 la 1.388 mld. RON în 2024. Totuși, ritmul de creștere a fost inferior celui înregistrat de activele circulante, care aproape s-au triplat, avansând de la 468 mld. RON în 2010 la 1.372 mld. RON în 2024 (Guda 2025). Aceste cifre arată că la nivelul României, există creștere economică, dar nu neapărat și modernizare sau inovare.
Prezentul articol analizează una dintre provocările cu care România se confruntă și anume o economie bazată mai mult pe consum, decât pe inovare și impactul acestei dinamici pe termen lung. Materialul face mai întâi distincția dintre activele fixe și activele circulante, analizând ce transmit acestea despre evoluția economică a țării. Totodată, ne uităm la elementele care duc la o economie bazată pe consum și la consecințele unui astfel de model pentru competitivitate, reziliență și convergența pe termen lung În final, articolul trasează mai multe linii directoare prin care economia românească ar putea trece de la un model bazat pe consum, la un model bazat pe competitivitate și inovare.
2. Ce indică structura activelor despre sănătatea economiei?
Structura activelor unei economii ne oferă o imagine mai nuanțată asupra direcției în care aceasta evoluează. Nu este suficient să observăm că firmele au mai multe active sau că bilanțurile companiilor cresc de la an la an, ci este important să înțelegem ce tip de active cresc mai repede și ce semnale transmit acestea despre modelul economic dominant.
Activele circulante reprezintă resursele pe termen scurt ale companiilor, acestea fiind reprezentate de stocuri, creanțe, numerar și alte elemente care susțin activitatea zilnică. Importanța acestora pentru funcționarea economiei rezidă în faptul că permit firmelor să producă, să vândă, să încaseze și să își plătească obligațiile curente, reflectând, totodată, capacitatea firmelor de a susține activitatea economică curentă și de a răspunde cererii din piață. Astfel, o creștere a acestor active poate indica o economie mai dinamică și un consum mai ridicat. Totuși, această dinamică nu implică neapărat și o dezvoltare structurală a economiei. O economie poate avea un volum tot mai mare de comerț, distribuție și consum, fără ca firmele să investească suficient în producție, tehnologie sau infrastructură. În acest caz, creșterea activelor circulante reflectă mai degrabă intensificarea activității curente decât o transformare profundă a economiei.
Spre deosebire de activele circulante, care susțin activitatea de zi cu zi, activele fixe arată dacă firmele investesc în viitor. Acestea includ clădiri, fabrici, utilaje, echipamente, infrastructură, tehnologii și alte investiții care contribuie la capacitatea productivă a companiilor. Creșterea activelor fixe este importantă deoarece stă la baza productivității și competitivității. O companie care investește în echipamente moderne poate produce mai eficient, poate reduce costurile, poate crește calitatea produselor și poate deveni mai competitivă pe piețele externe. La nivel macroeconomic, acumularea de active fixe indică o economie care își consolidează baza productivă și își crește potențialul de dezvoltare pe termen lung.
Prin urmare, activele fixe nu arată doar dimensiunea investițiilor, ci și capacitatea unei economii de a genera valoare adăugată mai mare. Ele sunt asociate cu modernizarea, inovarea, creșterea productivității și reducerea decalajelor față de economiile mai dezvoltate. O economie care investește constant în active fixe are șanse mai mari să devină rezilientă, competitivă și capabilă să susțină creștere economică durabilă. Problema apare atunci când activele circulante cresc semnificativ mai rapid decât activele fixe. Un astfel de dezechilibru poate indica faptul că economia este alimentată mai ales de consum, comerț și tranzacții rapide, nu de investiții productive. În acest caz, firmele rulează mai mult numerar, dar nu investesc în aceeași măsură în capacități noi de producție, tehnologizare sau modernizare.
Această dinamică poate avea mai multe explicații. Pe de o parte, cererea internă ridicată stimulează companiile să se concentreze pe activități comerciale și pe satisfacerea consumului imediat. Pe de altă parte, investițiile în active fixe presupun costuri mari, acces la finanțare, predictibilitate fiscală și un orizont de planificare pe termen lung. Atunci când mediul economic este perceput ca fiind instabil sau riscant, firmele pot prefera să își păstreze flexibilitatea și să evite investițiile majore.
În cazul României, faptul că activele circulante au crescut mai rapid decât activele fixe sugerează o economie în care viteza tranzacțiilor a avansat mai repede decât capacitatea productivă. Acest lucru poate însemna o orientare puternică spre consum, o dependență mai mare de importuri, precum și o modernizare mai lentă a economiei. Dacă cererea internă este satisfăcută într-o proporție importantă prin bunuri importate, atunci creșterea consumului nu se transformă integral în dezvoltare economică. Pe termen lung, acest dezechilibru poate limita competitivitatea economiei. Fără investiții suficiente în active fixe, companiile riscă să rămână blocate în activități cu valoare adăugată redusă, dependente de costuri mici, consum intern și conjuncturi favorabile. La pol opus, economiile care investesc constant în tehnologie, infrastructură și capacități productive reușesc să își crească productivitatea și să concureze mai bine pe piețele internaționale.
Astfel, raportul dintre activele circulante și activele fixe devine un indicator relevant pentru sănătatea economică. O economie sănătoasă are nevoie atât de lichiditate și activitate curentă, cât și de investiții productive. Activele circulante arată ritmul economiei, dar activele fixe arată direcția ei. Atunci când economia este susținută mai ales de consum, fără o direcție clară de modernizare, creșterea devine vulnerabilă și mai puțin sustenabilă.
3. De ce apare un ecosistem economic orientat spre consum?
Orientarea unei economii spre consum nu este rezultatul unui singur factor, ci al interacțiunii dintre politicile publice, comportamentul gospodăriilor, accesul la finanțare și percepția companiilor asupra riscului investițional. Atunci când stimulentele economice favorizează cheltuielile imediate, iar investițiile productive sunt asociate cu incertitudine, costuri ridicate și perioade lungi de recuperare, capitalul tinde să se îndrepte către activități comerciale, distribuție și servicii cu rotație rapidă. Într-un asemenea context, economia poate deveni dinamică din perspectiva tranzacțiilor, fără ca această dinamică să fie însoțită de o extindere comparabilă a capacităților productive.
Unul dintre principalii factori care susțin un model economic bazat pe consum este creșterea rapidă a cererii interne. Majorarea salariilor, creșterea veniturilor disponibile și îmbunătățirea accesului gospodăriilor la bunuri și servicii conduc în mod firesc la o intensificare a consumului. În măsura în care veniturile cresc mai repede decât capacitatea economiei de a produce bunurile solicitate, cererea suplimentară este satisfăcută nu doar prin producția internă, ci și prin importuri.
Creșterea consumului nu reprezintă, în sine, un fenomen negativ. O cerere internă mai puternică poate susține activitatea companiilor, poate crea locuri de muncă și poate îmbunătăți nivelul de trai. Problema apare atunci când această cerere devine principalul motor al economiei, iar investițiile, productivitatea și capacitatea de producție nu avansează într-un ritm similar. Într-un asemenea scenariu, firmele sunt stimulate să răspundă nevoilor imediate ale pieței, concentrându-se asupra volumului de vânzări și asupra extinderii activităților comerciale, mai degrabă decât asupra unor proiecte de investiții complexe și riscante.
Politicile economice orientate predominant spre stimularea cererii pot accentua această tendință. Majorările de venituri, reducerile temporare de taxe sau extinderea cheltuielilor publice au capacitatea de a susține consumul pe termen scurt, însă efectele lor structurale depind de modul în care răspunde oferta internă. Dacă firmele nu dispun de suficient capital, tehnologie, forță de muncă calificată sau infrastructură pentru a-și extinde producția, impulsul de cerere se va reflecta mai ales în creșterea prețurilor și a importurilor.
Un al doilea factor important îl reprezintă accesul la finanțare și modul în care aceasta este utilizată. Creditul poate avea un rol esențial în dezvoltarea economică atunci când finanțează investiții, extinderea capacităților de producție sau digitalizarea. Totuși, atunci când finanțarea este direcționată cu precădere către consum și achiziții imediate, efectul său principal este accelerarea cererii, nu consolidarea bazei productive. Creditele de consum permit gospodăriilor să realizeze cheltuieli înainte ca veniturile necesare să fi fost efectiv acumulate, facilitând achiziționarea de servicii sau produse destinate consumului curent. Pe termen scurt, această finanțare susține vânzările și activitatea comercială, însă nu generează în mod obligatoriu active capabile să producă venituri viitoare.
Creditul destinat investițiilor productive contribuie la acumularea de capital și la extinderea capacității economiei de a genera valoare adăugată, în timp ce creditul de consum stimulează circulația bunurilor și a banilor. Atunci când cea de-a doua formă se dezvoltă mai rapid, companiile sunt încurajate să își adapteze modelele de afaceri către activități care valorifică cererea imediată, precum import, distribuție, etc. Această orientare poate deveni autoalimentată. Cererea finanțată prin credit susține sectoarele comerciale, iar profitabilitatea aparent mai rapidă a acestora atrage noi investiții. În același timp, proiectele productive, care presupun costuri inițiale ridicate și perioade mai lungi de recuperare, devin relativ mai puțin atractive. Capitalul se îndreaptă astfel către domenii în care riscul este perceput ca fiind mai redus și în care încasările apar mai repede, chiar dacă impactul asupra productivității și competitivității economiei este unul limitat.
Un raport din decembrie 2024 asupra stabilității financiare, publicat de Banca Națională a României (BNR), subliniază rolul important al consumului în creșterea activității economice a României, făcând, de asemenea, referire și la relaxarea standardelor de creditare de către bănci, aspect ce a contribuit la accesarea creditelor de consum noi (BNR 2024).
De asemenea, orientarea spre consum este favorizată și de existența unui mediu investițional perceput ca fiind impredictibil. Investițiile în active fixe presupun o planificare pe un orizont de timp îndelungat. O companie care construiește o fabrică, achiziționează echipamente sau dezvoltă o tehnologie trebuie să poată estima perioada de recuperare a investiției. Atunci când acest lucru este dificil de anticipat, firmele tind să amâne proiectele majore sau să le reducă amploarea. Instabilitatea legislativă influențează direct această planificare, deoarece modificările frecvente ale reglementărilor pot schimba complet costurile asociate și întreaga planificare bugetară. Chiar și în situația în care efectul imediat al unei schimbări legislative este limitat, frecvența acestor modificări amplifică percepția de risc a antreprenorilor. Incertitudinea cu privire la viitor este resimțită de 88% din companiile românești ca fiind un obstacol, spre deosebire de media europeană de 83%. Totodată, 75% menționează reglementările legate de afaceri ca fiind un obstacol în dezvoltarea companiilor (BEI 2025, 2).
Birocrația contribuie, la rândul său, la creșterea costurilor și la întârzierea proiectelor. Procedurile administrative dificile, autorizările prelungite și lipsa unei coordonări eficiente între instituții pot reduce atractivitatea investițiilor productive. Activitățile comerciale sau de intermediere pot fi extinse, de regulă, mai rapid și cu un nivel mai redus de capital blocat. În schimb, construcția unei unități de producție sau dezvoltarea unei infrastructuri presupun un număr mai mare de aprobări, o expunere mai ridicată la riscuri administrative și o recuperare mai lentă a capitalului. Deficitul de infrastructură amplifică, de asemenea, aceste constrângeri. Lipsa unor rețele eficiente de transport, energie sau comunicații crește costurile logistice și reduce productivitatea investițiilor. O companie poate dispune de capital și de tehnologie, dar dacă accesul la piețe, furnizori și forță de muncă este dificil, rentabilitatea proiectului scade. În aceste condiții, firmele pot prefera activități care necesită investiții fizice mai reduse și care se bazează mai mult pe import și distribuție decât pe producție locală.
La toate acestea se adaugă lipsa predictibilității fiscale. O modificare fiscală neașteptată poate afecta semnificativ un proiect care presupune recuperarea capitalului într-un interval de zece sau cincisprezece ani. În schimb, activitățile comerciale cu rotație rapidă permit o adaptare mai ușoară la schimbări.
Într-un astfel de ecosistem, decizia firmelor de a evita investițiile majore nu este neapărat rezultatul lipsei de ambiție antreprenorială, ci poate reprezenta un răspuns în fața incertitudinii. Companiile își păstrează lichiditatea, limitează expunerea pe termen lung și se concentrează pe activități care le permit să se adapteze rapid. Efectul cumulat este însă o economie în care activele circulante cresc, în timp ce investițiile productive rămân sub nivelul necesar unei transformări structurale.
4. Consecințele economice ale orientării spre consum
O economie susținută în principal de consum poate înregistra perioade de creștere semnificativă, deoarece majorarea veniturilor stimulează cererea, vânzările companiilor și încasările fiscale. Totuși, atunci când această expansiune nu este însoțită de investiții suficiente în capital productiv, tehnologie și inovare, creșterea rămâne fragilă și dependentă de menținerea consumului, a accesului la credit și a încrederii populației. Documentul de lucru al Băncii Europene de Investiții, Growth and competitiveness in Central, Eastern and South-Eastern Europe: The role of innovation, publicat în ianuarie 2025, și-a aplecat atenția asupra competitivității și viitoarelor motoare de creștere economică ale Bulgariei, Croației, Cehiei, Estoniei, Ungariei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, României, Slovaciei și Sloveniei. Documentul subliniază că, în ciuda progreselor semnificative pe care aceste state le-au înregistrat în domenii precum digitalizarea, decarbonizarea și reziliența lanțurilor de aprovizionare, este nevoie ca acestea să accelereze tranziția către o economie bazată pe inovare, ceea ce ar consolida și competitivitatea acestora (BEI 2025).
Într-o economie bazată pe consum, PIB-ul poate avansa fără ca structura economiei să se transforme în mod real. Activitatea comercială și volumul tranzacțiilor cresc, însă sectoarele cu valoare adăugată redusă pot rămâne dominante, iar modelele de afaceri se pot baza în continuare pe costuri mici și cerere internă. În lipsa investițiilor în echipamente, automatizare, cercetare și competențe, productivitatea evoluează lent, iar creșterea producției este obținută mai degrabă printr-o utilizare mai intensă a muncii decât prin eficientizare. Productivitatea reprezintă principala sursă de dezvoltare sustenabilă a economiei (Krugman 1992 citat în Pontarollo și Serpieri 2026). Pe termen lung, un model bazat pe volum mare de muncă și productivitate mică devine dificil de susținut, deoarece salariile și costurile pot crește mai repede decât valoarea adăugată generată.
În același timp, orientarea spre consum amplifică vulnerabilitatea la șocuri externe. Atunci când o parte importantă a cererii este satisfăcută prin importuri, economia devine dependentă de prețurile internaționale, de funcționarea lanțurilor de aprovizionare și de stabilitatea cursului de schimb. Evoluțiile geopolitice, precum războiul din Ucraina sau criza din Orientul Mijlociu, pot avea, de asemenea, un impact semnificativ asupra economiei.
Astfel, majorarea costurilor la energie, materii prime sau bunuri importate se transmite rapid în inflația internă. Mai mult, deficitele comerciale persistente sporesc nevoia de finanțare externă, iar în perioadele de incertitudine, când capitalul devine mai scump, ajustările economice pot fi mai severe.
Totodată, investițiile reduse în tehnologie și inovare limitează competitivitatea companiilor. Firmele ajung să concureze în principal prin preț și costuri salariale scăzute, un avantaj care se diminuează pe măsură ce veniturile cresc. Fără modernizare, digitalizare și dezvoltarea de produse proprii, acestea riscă să rămână în activități de asamblare, subcontractare sau furnizare de componente simple, în timp ce activitățile cu valoare adăugată ridicată sunt realizate în alte economii.
În consecință, și procesul de convergență cu statele dezvoltate încetinește. Creșterea veniturilor și a consumului poate crea impresia unei apropieri rapide a nivelului de trai, însă convergența durabilă presupune și apropierea la nivelul productivității, al capacității de inovare și al competitivității. Dacă baza productivă nu se consolidează în același ritm, economia devine mai costisitoare fără să devină suficient de eficientă. Raportul economic al OCDE pentru România din 2026 evidențiază faptul că, pe măsură ce România se apropie de nivelul economiilor dezvoltate, creșterea bazată pe costuri reduse își pierde din eficiență. Încetinirea productivității din ultimii ani, spre deosebire de nivelul de dinainte de pandemie, arată nevoia unui model orientat spre inovare, tehnologie, investiții și activități cu valoare adăugată mai mare. În același timp, raportul subliniază că productivitatea firmelor românești rămâne mult sub cea a companiilor străine, ceea ce evidențiază transferul insuficient de tehnologie și cunoștințe către economia locală (OCDE 2026, 102).
Prin urmare, problema nu este reprezentată de consumul în sine, ci de dezechilibrul dintre consum și investiție. Cererea internă poate susține creșterea economică, însă, pentru ca aceasta să se transforme în dezvoltare durabilă, trebuie însoțită de investiții care extind producția internă, sporesc productivitatea și cresc reziliența economiei.
5. Cum poate fi schimbat modelul
Pentru ca economia să se îndepărteze de un model bazat predominant pe consum, este necesară stimularea investițiilor care contribuie direct la extinderea capacității de producție și la creșterea productivității. Companiile au nevoie de un cadru fiscal coerent, care să permită planificarea investițiilor pe termen lung. În același timp, politicile publice ar trebui să susțină domeniile cu potențial ridicat de dezvoltare, precum industria avansată, tehnologia, energia și serviciile bazate pe cunoaștere.
În paralel, dezvoltarea infrastructurii reprezintă o condiție esențială pentru atragerea și extinderea investițiilor productive. Infrastructura de transport reduce costurile logistice, facilitează accesul companiilor la piețe și contribuie la integrarea regiunilor mai puțin dezvoltate în circuitul economic. Totodată, existența unor rețele energetice sigure și eficiente influențează direct competitivitatea industriei, în special în sectoarele cu un consum ridicat de energie. La acestea se adaugă infrastructura digitală, care permite automatizarea proceselor, accesul la servicii moderne și dezvoltarea unor modele de afaceri inovatoare. Fără aceste elemente, chiar și companiile dispuse să investească se confruntă cu costuri suplimentare și cu dificultăți în extinderea activității.
O sursă importantă de finanțare pentru această transformare o reprezintă fondurile europene. Impactul lor depinde însă de orientarea către proiecte care produc schimbări structurale, nu doar către cheltuieli cu efect temporar. Investițiile în infrastructură, modernizarea întreprinderilor, eficiența energetică, educația tehnică și digitalizarea administrației pot genera beneficii economice pe termen lung. În schimb, fragmentarea finanțărilor în proiecte de dimensiuni reduse sau slab corelate cu prioritățile de dezvoltare limitează capacitatea fondurilor europene de a modifica structura economiei. Prin urmare, este necesară o selecție mai riguroasă a proiectelor, bazată pe impactul lor asupra productivității, competitivității și capacității de export.
România rămâne, în 2025, în categoria „Emerging Innovator”, potrivit profilului de țară publicat în cadrul European Innovation Scoreboard 2025. Cu un indice al inovării de 37,7% din media Uniunii Europene și cu ultimul loc între statele membre, România se află încă la o distanță semnificativă de performanța europeană, deși raportul indică o ușoară îmbunătățire față de 2024 și un progres de 8,2 puncte procentuale față de 2018 (Comisia Europeană 2025). Profilul este îngrijorător, având în vedere că dezvoltarea unei economii mai productive presupune creșterea investițiilor în cercetare și inovare. Acestea ar permite companiilor să introducă tehnologii noi, să dezvolte produse proprii și să avanseze către activități cu valoare adăugată mai ridicată. Un rol important îl au parteneriatele dintre universități și mediul de afaceri, prin care rezultatele cercetării pot fi transformate în soluții aplicabile în economie. În același timp, colaborarea dintre cele două poate contribui la adaptarea programelor educaționale la nevoile companiilor și la formarea competențelor necesare în sectoarele tehnologice. De altfel, colaborarea limitată între actorii-cheie ai ecosistemului de inovare este menționată și de raportul Comisiei Europene ca fiind unul dintre factorii care contribuie la acest scor scăzut al României.
Trecerea de la o economie bazată pe consum la una orientată spre investiții presupune mai mult decât creșterea volumului de finanțare. Este necesară construirea unui mediu în care capitalul să fie direcționat către producție, tehnologie, infrastructură și cunoaștere. Numai prin consolidarea acestor domenii creșterea economică poate deveni mai puțin dependentă de consum și mai bine susținută de productivitate, inovare și competitivitate pe termen lung.
6. Concluzii
O economie orientată predominant spre consum poate susține creșterea pe termen scurt, prin majorarea cererii, a vânzărilor și a veniturilor. Totuși, această dinamică nu este suficientă pentru a produce o transformare profundă a structurii economice. Atunci când investițiile productive avansează lent, economia poate deveni mai activă fără să devină, în aceeași măsură, mai eficientă, mai inovatoare sau mai competitivă.
Diferența dintre o economie care „se mișcă” și una care „se dezvoltă” este dată de capacitatea acesteia de a transforma veniturile și resursele disponibile în active fixe, tehnologie, infrastructură și capital uman. Activele circulante susțin funcționarea curentă și intensifică fluxurile economice, însă activele fixe sunt cele care extind capacitatea de producție și creează premisele unor câștiguri durabile de productivitate.
În lipsa unei acumulări suficiente de capital productiv, creșterea rămâne dependentă de consum, creditare și importuri, devenind mai vulnerabilă la șocuri externe și la schimbările de conjunctură. În schimb, orientarea resurselor către investiții în industrie, digitalizare, cercetare, energie și infrastructură poate contribui la modernizarea economiei și la dezvoltarea unor sectoare cu valoare adăugată ridicată.
Prin urmare, dezvoltarea sustenabilă presupune reechilibrarea raportului dintre consum și investiție. Consumul rămâne o componentă necesară a economiei, dar nu poate înlocui acumularea de capital și consolidarea bazei productive. Pe termen lung, progresul economic nu depinde doar de volumul tranzacțiilor sau de ritmul în care cresc veniturile, ci de capacitatea de a transforma creșterea prezentă în productivitate, inovare și competitivitate viitoare. Consumul poate accelera economia, dar numai investițiile îi schimbă direcția.
Bibliografie
Banca Națională a României. 2024. „Raport asupra stabilității financiare.” Decembrie 2024. https://www.bnr.ro/uploads/2024-12-raportasuprastabilit%C4%83%C8%9Biifinanciare-decembrie2024_documentpdf_545_1733921727.pdf.
Banca Europeană de Investiții. 2025. „EIB Investment Survey 2025: Romania Overview.” https://www.eib.org/files/publications/20250218-091225-econ-eibis-2025-romania-en.pdf.
Banca Europeană de Investiții. 2025. „Growth and Competitiveness in Central, Eastern and South-Eastern Europe: The Role of Innovation.” EIB Working Paper 2025/01. https://www.eib.org/attachments/lucalli/20240356_economics_working_paper_2025_01_en.pdf.
Comisia Europeană. 2025. „European Innovation Scoreboard 2025 – Country Profile Romania.” https://ec.europa.eu/assets/rtd/eis/2025/ec_rtd_eis-country-profile-ro.pdf.
Guda, Iancu. 2026. „Radiografia antreprenoriatului românesc: Analiză situații financiare 2010–2024.” https://www.rbls.ro/radiografia-antreprenoriatului-romanesc-analiza-situatii-financiare-2010-2024/.
Pontarollo, Nicola, și Carolina Serpieri. 2026. „Cultural and Innovation Pathways to Productivity in Romania’s Trans-Balkan Regions.” Economia Politica 43: 235–257. https://doi.org/10.1007/s40888-025-00386-x.
OCDE. 2026. OECD Economic Surveys: Romania 2026. OECD Publishing, Paris. https://doi.org/10.1787/4844067e-en.
