DESPRE EUGEN URSU

Ce îți dorești să ştie colegii din RBL despre tine?

Sunt un antreprenor care vrea să ajute la dezvoltarea antreprenoriatului în România. Am două mari pasiuni: antreprenoriatul și familia și copiii. Asta fac zi de zi. Mă simt împlinit când lucrez sau când sunt cu familia.

De unde vine pasiunea pentru antreprenoriat, cum ai dezvoltat-o, cum ai început?

Am simțit de tânăr că vreau să fiu antreprenor. Comparând cu ce fac tinerii astăzi, am început târziu. Înainte să împlinesc 30 de ani și cu puțin timp înainte să încep afacerea, la ultimul loc de muncă, de un Black Friday, mi-am cumpărat pentru lucru un laptop cu ecran mare și tastatură alfanumerică. Primisem 5% din acțiunile uneia dintre companiile pentru care lucram. Simțeam că e compania mea, făceam vânzări cu toate că nu fusesem învățat să fac asta. Făceam ”cold calling” și scriam rapoarte despre ce vorbisem la fiecare discuție și întâlnire. De la un moment, nu mă mai regăseam acolo, pentru că voiam ca modelul de a face business și vânzări să fie prins într-o procedură. Am încercat să schimb niște lucruri, dar nu am reușit. Atunci am sunat un fost client al companiei la care lucram și l-am întrebat cu ce pot să îl ajut, că simt că trebuie să o iau pe calea antreprenoriatului și că pot ajuta mai mult din postura de antreprenor.

Cum arată ce vrei să lași în urma ta? Care e contribuția pe care vrei să o aduci pentru antreprenoriat și familia ta?

Am înființat compania în 2014, în același an în care s-a născut și primul meu băiat, Rareș. Toate lucrurile acestea îmi dădeau viața peste cap. În companie îmi doream multe, dar nu știam exact care erau pașii de parcurs. La fel se întâmpla și în creșterea copilului. Mă întrebam ce o să fac mai departe, cum o să se bazeze pe mine, cum o să-l educ și cum o să crească să realizeze el lucruri mai mărețe decât mine. Am învățat de la copil și am învățat din antreprenoriat cum să mă raportez la echipă și ce înseamnă comunicarea. Am înțeles că poți să te raportezi la un coleg ca la un copil și că poți privi copilul de la egal la egal.

În echipă, o provocare mare a fost să creez noi lideri – toți antreprenorii știu că e foarte greu să faci asta. Acum simt că aceasta e menirea mea, asta îmi doresc să fac. Vreau ca și din băieții mei să creez lideri. Pe lângă obiective îndeplinite și vânzări mari, vreau să știu că am ajutat cât mai mulți oameni să aibă încredere în ei și să ajungă lideri, să facă antreprenoriat – dacă asta le place – sau să fie eficienți într-o companie și să aibă rezultate, iar în același timp să fie și împliniți că fac ce trebuie.

Apropo de moștenire, mergeam pe stradă și îi arătam băiatului meu proiectele realizate. În construcții, proiectele rămân.

În această muncă de a forma viitori lideri, ce ai remarcat că funcționează, ce tehnici și comportamente știi că produc rezultate?

La fel ca în familie, cel mai eficient este să stai lângă oameni. Ca să te urmeze, trebuie să fii aproape de ei. Nu poți să predici să faci ce zice popa, trebuie să fii acolo lângă ei și să fii lider în toate momentele. Când vine o pandemie sau o criză, ei au cea mai mare nevoie să se raporteze la tine ca lider. Toată lumea funcționează bine când e creștere economică, dar ce se întâmplă când începe o pandemie și nimeni nu poate să ofere siguranță și încredere celorlalți? Cred foarte mult în rolul meu de a sta alături de echipă, de a-i înțelege, de a face ședințe de coaching, de a le cunoaște familiile și de a îmbina aceste două zone din viața colegilor. Într-adevăr, la muncă ești la muncă, iar acasă ești acasă, dar dacă reușești să petreci și unele weekend-uri cu echipa ta sau chiar cu clienții tăi, s-ar putea să aduci multă plus valoare. Când nu se mai aliniază valorile, principiile și obiectivele tale cu cele ale grupului de prieteni din tinerețe, poate iei în considerare să petreci mai mult timp cu cine te asemeni, cu oamenii cărora vrei să le aduci valoare sau de la care vrei să iei valoare. La rândul meu, aș vrea să învăț și mi-ar plăcea să stau pe lângă oameni care au trecut prin experiențe mult mai mari, care au crescut companii și familii mult mai mari.

Care sunt valorile pe care le cauți la oamenii cu care vrei să interacționezi? Cum arată grupul tău apropiat, care sunt valorile împărtășite?

Cred foarte mult în echipă, în absolut orice discuție vorbesc despre importanța echipei. Din ședințele de terapie mi-am dat seama că, în copilărie, în clipele importante pentru mine, aveam pe cineva în jur. Cea mai bună mâncare am mâncat-o cu bunicul meu când întorceam fânul pe deal – era fasole, iar mie nu îmi plăcea. Mai rețin momentul când familia mea a avut primul televizor color și urmăream campionatul mondial de fotbal din 1994, împreună cu cei doi frați gemeni ai mei.

Tot timpul mă regăsesc printre oameni, chiar dacă pentru mult timp am crezut că îmi place să fiu singur. Viața mea e mai ușoară de când am descoperit că mă simt bine alături de oameni și când le aduc valoare. Pentru că domeniul de activitate al companiei mele este topografia, credeam că precizia este importantă, că trebuie să punctăm toate lucrurile la fix și să trasăm impecabil, dar, de fapt, pe termen lung, clienții apreciau viteza și promptitudinea noastră. Deși noi promovăm viteza ca valoare în companie, în viața de zi cu zi, câteodată trebuie mai mult calm, mai ales când vine vorba de familie și de crescut echipe. Ai nevoie și de răbdare.

DESPRE GRAPHEIN

Cum alegi oamenii din echipa ta?

Încerc să văd valori complementare. Ca să devină funcțională, o echipă construită de la zero are nevoie de 6 luni, indiferent cât de profesioniști sunt oamenii în domeniul lor. Încerc să găsesc cu ce ar putea să ajute noii oameni ca să aducă plus valoare și îi încurajez în acea direcție. Pentru că suntem într-un domeniu tehnic, îi provoc să se exprime și să aibă încredere în ei. În România și mai ales în domeniul tehnic, constat o lipsă puternică de încredere. Discutam recent cu un coleg care lucrează la noi de foarte mult timp și este foarte bun pe domeniul lui. Stabileam strategia lui de dezvoltare pe viitor și încă avea emoții să discute cu mine, încă nu își exprima toate dorințele. Aceasta este cea mai mare provocare – de a-l face pe om să aibă toată încrederea -, iar rolul meu este să îl ajut. Odată ce a obținut încrederea, poate să ceară și să pună întrebări potrivite. Dacă ne raportăm doar la ce știm, cu atât rămânem. Iau foarte în serios întrebarea “ce te vezi făcând peste 5 ani?”. Chiar dacă oamenii râd, le explic de ce e important să se vadă undeva în viitor, astfel ca eu și compania mea să îi putem ajuta să ajungă cât mai aproape de destinație. Un coleg liniștit și cu un plan pe termen lung va lucra cu plăcere, va fi mulțumit și va aduce plus valoare.

Cum crezi că te descriu colegii tăi?

Lumea spune că sunt serios, ceea ce poate să însemne multe lucruri. Poate că ar trebui să zâmbesc mai mult. În adolescență, ziceam un set de glume la care nu râdea nimeni și credeam că sunt prea inteligente și că nici eu nu le înțeleg. Între timp, m-am lămurit – contează și ce transmit, nu doar ce simt. Poate că eu nu sunt abătut sau serios, ci poate chiar aș vrea să glumesc, iar lumea să se simtă bine în jurul meu, dar sunt perceput ca fiind serios. Îmi place să cred că ceea ce vorbim se va întâmpla mai devreme sau mai târziu, fie că e vorba de obiectivele companiei, despre dezvoltarea colegilor sau relațiile cu familiile lor. Aș spune că o parte din colegi – cei apropiați, care sunt de mai mult timp în companie și lucrează în zona de management – mă văd deschis. Ei știu că mă pot contacta oricând și că pot să îmi ceară un sfat. În cazul colegilor noi, percepția s-ar putea să varieze, pentru că sunt genul de om care trage foarte mult pentru dezvoltare accelerată. Cred în regula elasticului – eu mă duc înainte, după care trag echipa lângă mine și micșorez distanța și tot așa. Nu încerc neapărat să explic, în timp ce fac.

Ce face compania pe care o conduci?

Noi am pornit de la zona de topografie și cadastru. Ajutam constructorii, arhitecții și dezvoltatorii cu măsurători topografice. La început făceam servicii de topografie, în special pentru poziționarea fațadelor pentru clădiri de birouri din România (majoritatea din București) și din afară (Cipru, Londra și Franța). Timp de doi ani, am fost două persoane, făceam servicii, vroiam să facem multe, dar nu gândeam neapărat antreprenorial. Ziceam că facem treabă bună, din aproape în aproape. În 2016, am zis că ne dorim să devenim cea mai mare companie din Europa din domeniul nostru și am muncit în sensul acesta. Ne-am împărțit rolurile, asociatul meu a rămas în zona tehnică. E pasionat de tehnologie și lucrează zi de zi cu drone. Eu am vrut să învăț antreprenoriat, vânzări și marketing ca la carte, inspirat de ce se întâmpla în Statele Unite. Voiam să procedurizez și căutam mentori în România. Nu ne dădeam salariu cât plăteam cursuri ca să învățăm. Abia după doi ani am angajat prima persoană, iar în primii doi ani am avut dificultăți ca să mă rup de tehnic și să mă dedic total antreprenoriatului. Aveam proiecte mari pe care nu le încasam din diverse motive. Din aproape în aproape, am creat proceduri și un manual de vânzări. Am citit foarte multe cărți despre antreprenoriat, marketing și vânzări, în condițiile în care înainte citeam multă beletristică și istorie. Am lăsat tot și m-am întrebat ce vreau să fac pe termen lung. Răspunsul a fost antreprenoriatul și familia. Orice citeam trebuia să aibă legătură cu dezvoltarea mea în zonele acestea. A trebuit să înțeleg echipa, să mă înțeleg pe mine, ce lipsuri am și cum să îmi pun întrebările potrivite ca să mă pot dezvolta.

Apoi a intervenit scanarea 3D. Creăm un digital twin, o copie digitală a clădirii, care ajută arhitecții la refacerea sau restaurarea unei clădiri de patrimoniu, printr-un releveu precis și exact ca să știe cum să intervină și ce măsuri să ia. În șantier, poziționarea betonului și a fațadelor trebuie să fie la nivel de centimetru sau milimetru. Dacă ai nevoie să ridici o clădire, ai nevoie de cadastru, iar după ce ai făcut-o, ai nevoie să o intabulezi. Pentru închirierea spațiilor de birou, ai nevoie de relevee BOMA. Ne-am propus ca în domeniul nostru să mergem cu trendurile din tehnologie. Am avut ocazia să lucrez în proiecte internaționale ca angajat și atunci când am pornit compania, am luat modelele de acolo, chiar dacă banii sunt mai puțini în România, iar tehnologia e la fel de scumpă. Am investit foarte mult în aceste lucruri, am vrut ca dacă mâine se închide România să putem muta compania oriunde în lume și să fim performanți. În același timp, ne-am dorit ca centrul să fie în România. Vrem dezvoltare internațională, vrem să mergem cu servicii de topografie, de scanare 3D, de digital twin, dar vrem să o facem din România. În timp, am introdus și servicii de mapare cu drone, iar acum suntem în proiecte și promovăm proiecte de digitalizare a orașelor, în care un arhitect pune un model 3D într-o platformă în cloud, în care e mapat orașul 3D și își primește toate autorizațiile de construcție direct acolo. În Finlanda, de exemplu, inclusiv 70% din avizarea de la pompieri se face cu inteligența artificială. Viitorul e digital twin, iar noi creăm digital twin-ul la nivel de milimetru, putem să-l recreăm exact. În plus, în noiembrie 2021, am achiziționat divizia de business Autodesk de la Dendrio, parte a grupului Bittnet. Autodesk face software pentru proiectare, deci asigură suport pentru digital twin. Vrem să dezvoltăm cât mai multe servicii și produse complementare pentru digital twin. Avem de promovat mult în direcția asta, mai ales în România.

Cum vă diferențiați față de competitorii continentali?

În decembrie 2019, ne întrebam cum să facem scalarea. Cred că ne diferențiem foarte mult prin sistemul de parteneriat și de franciză, prin care dezvoltăm antreprenorii care conduc aceste afaceri. Am făcut manuale pentru toate procesele noastre. Punem mare accent pe vânzare. În prima săptămână, orice francizat mă întreabă detalii tehnice și despre ce are de făcut, iar eu îi zic despre vânzare. Punem mult accent și pe marketing și pe partea tehnică, dar acolo e mai simplu. Noi am reușit să aducem antreprenori care nu sunt din domeniu. De exemplu, la Iași, avem un fost bancher, care s-a apucat de antreprenoriat în fitness. Când a venit pandemia, a închis sala și a observat că sectorul construcțiilor e în creștere și că vin bani din PNRR. Acum el operează franciza la Iași cu o echipă de zece persoane și vrea să crească. A învățat că business-ul nu este despre a face doar el, ci despre a delega, a găsi echipa potrivită și a reinvesti. La Cluj, avem în franciză doi frați, un arhitect și un peisagist, care s-au gândit că vor să facă arhitectură, să creeze, să viseze și să facă și business.

În ce constă unicitatea voastră și cum faci ca să o menții?

Creștem și ajutăm antreprenori să se dezvolte. Vorbim de franciză în această zonă tehnică pentru că există oportunitate, piață și creștere. Investesc foarte mult timp în dezvoltarea antreprenorilor. Discuția internă despre preluarea și operarea francizei este ca între colegi și ca între antreprenori. Îmi permit să dau feedback 100% și aștept feedback 100%. Probabil concurența din domeniu nu nu își dă seama de oportunitate. În CRM-ul nostru sunt o mie de contacte de clienți mari care ar putea fi accesați. Când pornești franciza, ai baze de date, cunoștințe, tot procesul, știi cum să recrutezi și ai marketing în spate. Avem în construcție și o platformă digitală care mapează toate procesele. Practic, ca antreprenor va trebui să te dezvolți pe tine și să pui lucrurile în ordine. E ca într-o franciză de cafenea sau restaurant – te apuci de antreprenoriat, dar trebuie să știi să respecți regulile și să lucrezi pentru tine și dezvoltarea ta.

Cum arată planul de scalare? Ce pași ai făcut deja și ce urmează să se întâmple?

Am tot făcut export, dar vrem să deschidem un birou la Londra. Înainte de pandemie, aveam deja discuții pentru lansare, dar a trebuit să renunțăm, mai ales că erau probleme și diferențe între modul de abordare al COVID-ului. Atunci am zis să fim mai așezați, să dezvoltăm în țară și să fim siguri că trecem cu bine peste schimbările din construcția de birouri, precum trecerea spre infrastructură. Ne-am concentrat pe dezvoltarea francizelor, care sunt la început și merg. Cereri de ofertă sunt, singura mare problemă e că au nevoie de cât mai mulți oameni. Vrem să deschidem biroul la Londra, vrem să creștem brand-ul și acolo și în sensul acesta chiar căutăm și suntem în discuții cu fonduri de investiții pentru a atrage o finanțare de aproximativ 600.000 euro. Am mai avut discuții de parteneriate, chiar în UK, în Germania și Olanda, doar că nu facem pași foarte rapizi. Am fost în programul ScaleOut al RBL și am invățat cum să mapăm lucrurile, au fost foarte interesante informațiile primite acolo. Pe termen mediu, luăm în considerare și bursa, mai multe drumuri duc în direcția aceasta. Trebuie să demonstrăm că facem, că menținem creșterea, că putem scala, mai ales că România poate să implementeze proiecte de digitalizare a orașelor, cu ajutorul PNRR.

Facem pași, internaționalizarea face parte din strategia noastră și creăm și aducem lideri în companie, care să fie manageri și să ducă strategiile mai departe, iar noi să ne ocupăm de dezvoltare. Suntem buni și aducem valoare când ducem elasticul cât mai departe.

DESPRE EUGEN URSU ÎN RBL

Care este viziunea ta despre România în care copiii tăi își vor dori să trăiască?

Îmi doresc din tot sufletul să reușim să îi ținem și pe copii în România. Ca orice părinte, o să fac tot posibilul, dar nu pun o barieră. Nu am pus-o niciodată în antreprenoriat. Dacă va fi nevoie, voi face și pași în afară, dar mi-ar plăcea să reușim în România și să ajutăm România.

Dacă așteptăm ca alții să facă, vom fi doar dezamăgiți. Dacă nu ne așteptăm, poate că uneori vom fi surprinși plăcut că se mai schimbă lucrurile. Dacă ești conștient și îți place să faci, atunci lucrurile vor merge într-o direcție bună. Sunt milioane de lucruri de îmbunătățit, de la mediul rural la orașe.

Care este cea mai puternică preocupare pentru tine?

În aproape toate discuțiile, încerc să promovez colaborarea și abordarea win-win. În orice discuție de vânzare sau colaborare, trebuie ca fiecare parte să aibă de câștigat și de negociat. Pe lângă vânzări, românii stau foarte prost la negocieri. Dacă încerci să negociezi, mulți se sperie, indiferent de care parte se află. Când ești cu același scop comun – că vrei să faci lucruri bune, proiecte faine, România minunată -, atunci negociezi și stai la masă până găsești o soluție de comun acord. Până acum câțiva ani, excludeam discuțiile cu statul, dar acum încercăm să facem pași. Ne păstrăm o limită mică din ce înseamnă business-ul nostru, dar trebuie făcut ceva, trebuie promovat și în direcția aceasta. Nu putem să stăm noi, antreprenorii, într-o parte și afacerile cu statul să le facă doar cei care nici acum nu au site-uri. Trebuie încercat să promovăm colaborarea și abordarea win-win. În industria construcțiilor este un standard care se numește BIM (Building Information Modeling) și reunește arhitectul, constructorul, dezvoltatorul și topograful, într-un mediu colaborativ, în aceeași platformă în cloud. Statul își poate face un standard cum crede, dar cum ar fi dacă 20 de birouri de arhitectură ar da fiecare din ce a dezvoltat, colaborează și crează standardul. Va fi clar că toată lumea se va lua după ele. Ar însemna să nu ne mai limităm la piața din România și să ne gândim că noi creștem arhitecți care sunt performanți pe o piață (măcar) europeană. Am avea de câștigat cu toții. Este ceea ce încerc să promovez, indiferent de industrii. Laud RBL, RePatriot, Anteprenorești și ScaleOut, unde am văzut această deschidere și am și practicat-o, sunt rare locurile acestea. Uneori trebuie să mai fug din locurile unde toată lumea vrea să ajute pe toată lumea, ca să nu mă rup de România normală.

Care este gândul cu care închei acest interviu?

La sfârșitul interviurilor pe care le fac la Graphein Talks spun “Spor la construit România!”. Are legătură cu construcțiile, dar mai mult spun să punem fiecare câte o cărămidă, fără să ne așteptăm la nimic înapoi. Binele făcut se întoarce. Îmi doresc să fim mult mai mulți cei care gândim așa față de asociații noștri, față de soție, copii și față comunitate. Binele se poate scala cel mai ușor. Cifrele, vânzările și procesele s-ar putea să fie mai complicate, dar dacă noi vom crea comunități ai căror membri se ajută (de exemplu, să iasă pe piețe din afară), este incredibil ce putem face. Exemple sunt, nu trebuie să le reinventăm, sunt națiuni mai mici care fac lucrurile acestea. Hai să ne ajutăm și să facem bine fără să ne așteptăm la ceva la schimb!

Între 18 și 30 de ani, mă credeam minunat, credeam că 99% dintre români sunt proști și chiar ziceam că nu mă înțeleg cu ei. Eram aproape să ajung într-o depresie, îmi aduc aminte și momentul – au fost vreo 40 de zile fără soare în București, iar la final am luat decizia să îi ajut pe alții. Mi-am dat seama că eu nu înțeleg perspectiva și că eu trebuie să mă schimb. Eu trebuie să îi înțeleg pe ei și trebuie să îi ajut. Anul următor, am creat Graphein, apoi s-a născut primul meu copil și de atunci lumea mea se schimbă continuu. Nu am probleme de somn noaptea, sunt absolut liniștit, intenția mea e să fac bine.