Ce ai vrea să știe despre tine colegii din RBL?

Aș vrea să știe că au un nou coleg în Suceava, care vrea să învețe de la oameni mai deștepți decât el. Sunt un om perseverent care doboară obstacole și acceptă noi provocări. Sunt interesat de ajutorul colegilor mult mai experimentați decât mine care fac fel de fel schimbări de mentalități prin școli. Aș încerca să fac și eu o schimbare de mentalitate în școli cu ajutorul lor, mai ales în localitatea unde trăiesc, la 8 kilometri de Suceava. Toți cei șase copii ai mei învață la școala din localitate și este nevoie de o schimbare urgentă. Trebuie să schimbăm gândirea profesorilor, directorilor și a elevilor.

Ce vrei să lași în urmă ta? Care e contribuția pe care vrei să o aduci prin munca pe care o faci zi de zi?

Aș încerca să fac lumea mai bună, bazându-mă pe principii morale și axându-mă pe valorile creștin-democrate. Pe lângă toate problemele pe care le are acum, mi se pare că România se află într-o criză morală. Aș începe promovarea valorilor creștin-democrate de la cei din mediul meu, pentru ca apoi să promovăm împreună mai departe de la om la om. Trebuie să mai fim și ajutați, pentru că tu îi spui una acasă copilului, iar profesorul la școală îi spune altceva – este o confuzie totală.

Care sunt valorile tale, în ce crezi?

Cred în corectitudine, în dragoste față de aproape și în onestitate.

Care este cea mai importantă realizare a ta de până acum?

Cea mai importantă realizare pe plan social este familia mea. Am trei fetițe și trei băieți, cel mai mic are cinci ani și cel mai mare are doisprezece ani. Am o soție foarte frumoasă, care de 5 ani s-a luptat cu o tumoare pe creier, a fost operată de patru ori, ultima dată recent.

Cred în Dumnezeu, cred că există. Soția mea a fost operată prima dată în decembrie 2016. A început să acuze dureri de cap din ce în ce mai tari și vreo trei luni s-a chinuit. Aveam deja toți copiii, cel mai mic avea trei luni. Alăpta și am decis într-o zi să mergem la Târgu-Mureș pentru un control. A făcut un RMN, iar doctorul mi-a zis că e o tumoare în ultima fază și că mai dă 3-4 ore la dispoziție până intră în comă și că odată intrată în comă, nu se mai poate face nimic. Am crezut că se prăbușește spitalul cu mine. Mi-a zis că nu mă pot duce nicăieri altundeva, că nu mai e timp și am acceptat să fie operată acolo. Ne-au internat, soției i-am spus doar ca are o presiune în cap. Nu știa despre ce este vorba și a fost o panică mare pe mine și pe ea când a venit persoana care duce pacienții în sala de operații, a pus-o pe un scaun în mijlocul camerei și a tuns-o zero cu mașina de față cu toți ceilalți pacienți. Avea o durere așa de mare de cap, încât nu și-a dat seama ce se întâmplă. Nu au scos toată tumoarea în prima operație, așa că au trebuit să mai facă o operație după o săptămână, iar apoi ne-am dus la Viena și am făcut radioterapie și tratament. Făceam controale la șase luni, iar după 3 ani, tumoarea a recidivat. Doctorul mi-a zis că trebuie operată din nou, ceea ce s-a întâmplat în Austria, în 2020, chiar în plină pandemie, când nu puteam intra prin spitale. După operație, a făcut din nou șapte luni de chimioterapie și radioterapie. În ultima lună de chimioterapie, ne-am dus din nou la control, iar doctorul ne-a spus că a recidivat tumoarea, că era extinsă peste tot și că era inoperabilă. Era cel mai bun doctor din Austria, cel care a inventat o substanță care este administrată pacientului înainte de operație. Pacientul este pus într-o cameră întunecată și, în jumătate de oră, substanța se duce pe corpurile străine precum tumorile și le evidențiază foarte bine pentru momentul operației. Acest doctor foarte renumit mi-a spus în față că îi pare rău, dar nu poate face nimic. Eram disperat, deja trecusem prin trei operații și cu fiecare zi care trecea, tot speram că o să fie bine și că vom merge acasă. L-am întrebat pe doctor dacă crede că Dumnezeu ar putea să facă o minune. Era ultima mea speranță. Mi-a zis că doar El poate să facă ceva și atunci l-am rugat frumos să facă tot ce poate și totuși să o opereze, iar noi, familia, ne vom face treaba noastră, adică să ne rugăm la Dumnezeu. Suntem o familie numeroasă, mai am încă cinci frați și patru surori. După o săptămână, ne-am dus la operație. A durat șapte ore și am stat în curtea spitalului în tot acest timp. Doctorul a zis că nu a scos toată tumoarea și că mai are 2-3 luni de trăit. Am zis că asta e situația. A doua zi a fost adusă de la ATI și apoi a urmat un control la computerul tomograf. Eram la patul soției, când a venit doctorul un pic speriat și a zis că nu știe ce s-a întâmplat, dar că deși nu i-a scos toată tumoarea, acum nu o mai avea. Atunci am realizat ce s-a întâmplat, știam că Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile. În două săptămâni, urma să reîncepem citostaticele, dar cu câteva zile înainte, doctorul ne-a spus că a venit rezultatul de la biopsie și că nu mai este nicio celulă canceroasă în corpul soției. Nu mai trebuia să facem niciun citostatic, ci să mergem acasă și să ne trăim viața. Ceea ce mă face să cred și să fiu un om cu principii morale și creștine este faptul că Dumnezeu ne-a arătat că poate să intervină în ultimul moment.

Cum aplici principiile morale în business și cum ați pornit afacerea?

Toți cei câteva sute de angajați ai noștri știu această poveste și avem o ambianță care se transmite pur și simplu.

Obiectul nostru de activitate este transportul internațional de mărfuri cu mai multe tipuri de transport, de la containere, la platforme și prelate. Fratele meu cel mai mare a fost șofer de tir, după care prin 1995 a cumpărat un camion și a înființat o firmă. A lucrat pe camion în timpul acesta, m-a mai luat și pe mine cu el să ne plimbăm cu camionul și a devenit o pasiune. Apoi am fost plecat în Belgia vreo patru ani și am lucrat într-o companie de transport. A fost o întâmplare, nu am premeditat. Am venit acasă în 2004 cu dorința de a face un transport de calitate și de a oferi un mediu competitiv de transport.

Ce faceți diferit prin comparație cu concurenții voștri?

În primul rând, cred că implicarea noastră în afacere face diferența. Ne diferențiem de competitorii din zonă și prin faptul că am dezvoltat tehnologie mult mai avansată decât cunosc mulți transportatori, care încă lucrează cu caietul și cu pixul.

Unde vreți să ajungeți, încotro vreți să dezvoltați afacerea de familie?

Nu avem un scop să ajungem la o anumită cifră de afaceri sau la un anumit număr de camioane sau de angajați. Vrem să oferim angajaților noștri un mediu competitiv și un loc sigur de muncă, să le oferim posibilitatea să se dezvolte personal și noi alături de ei. Bineînțeles că, făcând toate acestea bine, apar și profitul și creșterea cifrelor, vor fi o consecință a implicării și devotamentului.

Cum arată pentru tine România în care cei șase copii ai tăi își vor dori să trăiască?

Visez la o Românie morală cu oamenii educați, disciplinați, asumați, organizați și dedicați, cu o infrastructură modernă și cu oameni care ne conduc care să nu fie corupți și influențați de fel și fel de anturaje. Din păcate, nu sunt prea optimist că acest vis se va împlini, pentru că de când sunt în business, nu văd o mare schimbare în România. Se schimbă guvernul, se schimbă oamenii, dar au aceeași mentalitate. Nu sunt optimist că în viitorul apropiat va fi o schimbare și că România va fi țara în care să îmi placă să trăiască copiii mei. Prin integrarea mea în RBL, aș încerca să ajut un pic la capitolul mentalitate.

Din experiența de a trăi în țări europene dezvoltate, care ar fi un exemplu de mod în care statul român ar trebui să se comporte cu antreprenorul?

În Belgia și Austria, antreprenorii sunt priviți ca oameni care ajută țara și statul. Primesc beneficii, ajutoare și libertate. În afară, dacă un antreprenor locuiește pe o stradă, vecinii și primăria sunt bucuroși, pe când în România avem mentalitatea că antreprenorul este necinstit. Acest mod de a privi antreprenorul cu invidie ar trebui să se schimbe. România a început să se schimbe ușor-ușor, se modernizează de la an la an, dar încă mai este de lucrat.

Ce înseamnă să fii lider?

Să fii lider înseamnă să coordonezi oameni din echipe, lucrând cot la cot cu ei. Înseamnă să dai dovadă de curaj, să fii capabil să atingi obiectivele stabilite, fără să pierzi din vedere echipa. Când ești singur, cred că e un eșec. Să fii lider înseamnă să fii curajos, ambițios și să inspiri curaj și încredere în echipele cu care lucrezi.